De vorbit:Am fost in coma/Experienta mea

Buna si bine v-am gasit.

Azi vreau sa ating un subiect destul de sensibil si incep aceasta postare printr-un disclaimer , daca nu vreti sa mi cititi povestea sau daca incepeti sa mi spuneti ca mi plang de mila desi eu nu o fac , eu nu cersesc mila nimanui, atunci ar fi bine sa inchideti aceasta postare si sa treceti la alta , ok , am vrut sa o zic de la inceput ca sa stiti.

Cele care ma cititi de mai mult timp , probabil s-ar putea sa stiti despre problema mea , asta pentru ca am facut o postare anul trecut , aici , unde anuntam ce s-a intamplat cu mine de nu am mai postat.

A trecut mai bine de un an si am zis ca e timpul sa vorbesc despre asta , ca sa pun punct acelei perioade , plus ca mama m-a sustinut foarte mult si a vrut sa fac o astfel de postare si am zis de ce nu?

Trebuie sa stiti de la inceput ca de-a lungul timpului am fost o persoana destul de bolnavicioasa , imediat raceam , am imunitatea foarte scazuta desi ai mei m-au protejat cat de mult au putut , anul trecut insa , prin februarie am luat o raceala foarte puternica , am stat acasa , am facut perfuzii , insa din pacate corpul meu nu a mai rezistat asa ca si-a luat o masura de protectie si asa am ajuns sa intru in coma  .

Parintii mei si in special mama a fost cea care a vazut ca ceva nu e in regula cu mine , spunea ca oftam , gemeam practic si la un momoment dat a trebuit sa ma intoarca intr-o parte ca sa nu mi inghit limba , evident ca au chemat salvarea si cei de pe salvare i-au zis ca vrem sa ne plimbam cu salvarea desi eu eram intrata in coma , m-au dus la un spital apoi au zis ca sa ma transfere in altul desi cel in care vroiau sa ma transfere nu aveau dotarile necesare.

Doctorul a avut tupeul fantastic sa le zica parintilor mei ca , de ce sa ma mai trimita in alta parte , ca oricum nu am sanse , pana nu a tipat mama ca o sa cheme televiziunea si sa ma salveze cineva nu vroia nimeni sa se ocupe de mine , pana la urma s-au luptat impreuna cu finii mei sa ajung la Bucuresti pentru ca stiau ca acolo sunt dotari cum trebuie.

Am facut un drum de la Braila la Bucuresti , un drum care in mod normal il faci in 3 ore sa zicem , noi l-am facut intr-o ora jumate , imediat cum am ajuns am avut 3 doctori care s-au ocupat de mine , 3 doctori carora le multumesc din suflet , mi-au facut o gramada de analize , am stat 5 zile in coma , credeti-ma ca nu-mi aduc aminte nimic , toata lumea ma intreaba daca am avut vise , eu pur si simplu nu-mi amintesc nimic , imi amintesc doar cum m-am trezit si am intrebat de mama si apoi am vazut-o , m-a intrebat daca stiu cum ma cheama , cum o cheama pe ea , gluma noastra 8 ori 8 (m-a pus sa fac o inmultire) si atunci i-am aratat semnul cum ca:ai inebunit , crezi ca nu stiu , mi-a zis unde ma aflu , nici nu stiam in ce data suntem .

Eram la terapie cu o gramada de fire peste tot , aveam pe piept care mi monotorizau inima , aveam in nas , sonda , cateter la stinghia piciorului drept care mi-a si lasat o urma (ca sa nu mi bage perfuzie sa se tot infunde mi-a bagat in picior si pe aia mi-a scos-in ziua in care am plecat) , mama mi-a zis ca am fost si intubata , din cauza asta am avut o ditamai cicatricea la buza , plus ca am fost ragusita din cauza lui.

Cred ca din prima sau a doua zi ( nu pot sa zic cu exactitate) i-am zis unei asistente , ce e asta , datimi-o jos (ma refeream la masca de oxigen , nu era o masca erau defapt niste fire care ma ajutau sa respir)  si ea m-a intrebat :da poti sa respiri si fara ea si am zis ca da si cum mi-a dat-o m-am simtit super bine.

Era destul de nasol deoarece la terapie vizitatorii nu aveau voie mai mult de juma de ora , maxim o ora , asa ca asteptam ora de vizita , tin minte ca ma uitam la televizor ca aveam o plasma (langa mine era o baba si ma tot certa ca de ce nu il inchid ca nu poate sa doarma) si cand veneau ai mei le ziceam toate noutatile.

Am stat ceva la terapie si mi-am dorit foarte mult sa ma dea pe salon ca sa poata sa stea mama cu mine , m-a dat intr-o luni si acum tin minte .Din cauza ca eu am stat o saptamana si ceva in pat fara sa ma dau jos am facut si o escare , care s-a vindecat dar a ramas o cicatrice foarte urata.

A fost foarte greu si pentru mine si pentru parintii mei , pentru ca eu a trebuit sa o iau de la capat , am invatat sa merg , la 21 de ani , am invat sa merg iar , stiu ca se apropia ziua mamei si mama m-a intrebat ce cadou ii iau si am zis ca de ziua ta am sa ma ridic din pat si o sa incep sa merg iar pe 7 martie m-am ridicat prima data pe picioarele mele si am mers , evident ca ma tineam de pat , de mama , chiar si de chestia aia pe care se agata perfuziile insa incet , incet am inceput sa fac progrese.

Ii multumesc lui Dumnezeu ca n-am patit lucruri mai grave , fata de langa mine a ramas cu traume la nivelul creierului , nu stia sa faca calcule simple si era a 12 a , eu am avut probleme cu spatele , am facut scolioza ,plus ca mama imi facea in fiecare zi masaj la picioare ca sa nu mi se atrofieze muschii.

Am trecut prin multe insa sentimentul pe care l-am avut dupa ce am iesit din spital a fost ceva wow , doamna doctor de pe terapie ne-a zis ca se bucura ca m-a ajutat , chiar cum iesisem eu venise o fata in aceasi stare si a zis ca acum stie ce sa faca.

Am mai dormit o noapte in Bucuresti la o prietena de familie iar apoi ai mei impreuna cu finul meu m-au dus la mall , stiau ca e visul meu sa ajung acolo , stiau cat sunt de atrasa de produsele de beauty si nu vreti sa stiti cat am tras efectiv de mine ca sa merg acolo , am ajuns in Sephora si a fost parca un vis , imi doream asa de mult sa mi iau ceva si chiar am primul meu haul de acolo , il gasiti aici  , chiar ma vazuse domnisoara de acolo ca nu ma simteam bine si a intrebat-o pe mama ce am si a fost atat de draguta , a vrut sa mi dea o oja gratis pentru ca mi facusem card insa o colega nu a lasat-o dar nu m-am suparat , a contat gestul ei , ca a vrut sa faca asta.Eu eram imbracata si in haine groase pentru ca venisem pe iarna si cand am iesit din spital era o caldura si eu eram imbracata cu geaca groasa , caciula , ugg-uri iar a doua zi in mall imi era un cald , dar am rezistat.

Acasa au urmat multe saptamani de recuperare , am facut fizioterapie , terapie cu magneti , gimnastica recuperatorie pe care o sa o incep iar , am ramas cu dureri de spate iar mersul mi-a fost un pic afectat , nu pot sa zic ca mai sunt cum eram inainte dar prin dragoste si multa munca o sa ma refac.

Dupa acest incident am slabit mult , mi-a cazut si mult par , din cauza asta l-am si tuns , uneori imi pare rau ca s-a intamplat asa insa m-a facut sa fiu mult mai recunoscatoare pentru tot ce am .

Acum de ce am vrut eu sa va povestesc asta , pentru ca noi oamenii suntem niste fiinte materialiste , punem lucrurile materiale in fata si eu am facut-o si tu si oricine (hai nu mintiti) , va suparati daca nu va luati lucrul x sau daca vi s-a stricat lucrul y dar credeti ma , daca nu aveti sanatate degeaba , eu una as dat tot in momentul asta daca as stii ca de maine  eu , parintii si familia mea vom fi sanatosi pentru tot restul vietii.

Va zic , nimic nu e mai important in viata decat sanatatea , de aceea am ales sa inchiei fiecare postare urandu-va multa sanatate , cand ma culc multumesc ca am fost sanatoasa si eu si parintii , familia si prietenii mei in ziua ce tocmai s-a incheiat si ma rog ca in ziua urmatoare sa fim iar sanatosi.

Multa lume nu intelege prin ce am trecut eu si parintii mei , au fost clipe de cosmar si nu doresc asa ceva nici celui mai mare dusman al meu (nu ca as avea vreunul) insa viata e improbabila , azi esti maine nu , eu zic sa puneti pret pe asta , sper ca v-a placut si ca nu v-am intristat , pana data viitoare:

Pupici si multa sanatate!!!

 

Anunțuri

22 de gânduri despre “De vorbit:Am fost in coma/Experienta mea

  1. Ce subiect sensibil ai atins 😦 Imi pare rau ca ai fost nevoita sa treci prin toate acest lucruri neplacute, insa important este ca acum esti bine. Nimic nu este mai de pret decat sanatatea, dar uneori nu constientizam asta decat in momentul in care sunt pusi in anumite situatii. In fine..
    Iti doresc multa sanatate si sa nu mai ai niciodata parte de astfel de neplaceri. Te pup!

    Apreciază

  2. Inteleg mult prea bine ceea ce zici. Sanatatea este cel mai de pret lucru.
    Eu la inceputul acestui an eram perfect sanatoasa si dintr-o data peste noapte a trebuit sa ma operez de urgenta. Operatia a decurs ok dar pt ca eram slabita am ajuns iar in spital cu complicatii. A fost oribil:(. Nu am crezut ca o sa imi mai revin foarte curand. Inca ma mai resimt uneori.
    Sanatate mult! Pup

    Apreciază

  3. Am plâns când ţi-am citit povestea. Mă bucur că acum eşti bine, şi că ai avut puterea şi curajul să ne povesteşti. Cu toţii învăţăm din experienţele altora. Ştiu ce înseamnă să treci printr-o traumă. Am trecut şi eu peste una, am fost lovită pe stradă, am avut mandibula ruptă în doua părţi şi o fractură la cap, dar acum sunt bine, mulţumesc lui Dumnezeu. Te pup!

    http://florinapascariu.blogspot.ro/

    Apreciază

    1. Georgiana Sabina

      Off , nu am vrut sa va intristez pe niciuna din voi, simteam ca trebuie sa ma destind de aceasta poveste , sa o las in urma de tot ,imi pare rau ca ai trecut prin asa ceva si ti urez multa sanatate si numai bine , pupici 😘

      Apreciază

  4. Sabina, ai dreptate ca viata este foarte pretioasa. Sfatul meu pentru tine e sa pastrezi o atitudine pozitiva si sa incerci intotdeauna sa privesti partea plina a paharului. Sa nu te uiti la stiri pentru ca iti transmit o stare negativa si te tin ocupata de la drumul tau. Cel mai bine e sa fii cat poti de relaxata si sa te ocupi de hobby-urile si pasiunile tale pentru ca sigur asa poti sa-ti rezolvi toate problemele.

    Apreciază

    1. Georgiana Sabina

      Multumesc pentru sfaturi , sa stii ca nu ma mai uit la stiri , foarte rar , sunt si o sa raman in continuare pozitiva , viata merge inainte tocmai de aia am vrut sa scriu acest articol pentru ca am simtit sa ma descarc ca apoi sa dau uitarii cele intamplate , esti o scumpa , pupici 😘😘😘

      Apreciază

  5. Wow, prin ce ai putut sa treci la vârsta ta… mă bucur mult ca acum ești bine și mai ales atât de optimista. Intr-adevăr ar trebui sa apreciem mai mult sănătatea pe care o avem. Te pup! 😙

    Apreciază

  6. Draga mea Sabina, m-ai uimit și șocat, o fata ca tine nu ar trebui sa treacă prin asa ceva, iti doresc din tot sufletul multa sănătate, putere pentru a trece cu bine peste toate, le doresc părinților tai multa sănătate pentru a fi alături de tine și mult optimism. Imi pare rău că a trebuit sa treci prin toate acestea :(. Ești o fata minunata și meriți numai lucruri minunate în viata. Te pup

    Apreciază

    1. Georgiana Sabina

      Multumesc din suflet , asa a fost sa fie , tot ce pot sa fac este sa ma rog pentru sanatate si sa multumesc ca a fost doar atat , aceleasi lucruri frumoase iti doresc si tie , pupici :*

      Apreciază

  7. Cred ca au fost momente grele pentru tine si ma bucur ca ai reusit sa le depasesti cu bine. Tot ce pot sa iti spun este sa te bucuri de ziua de azi, sa traiesti in prezent si sa incerci sa inchizi acest capitol din viata ta cu rele, dar si cu partile lui bune. Din toate incercarile ne este dat sa invatam ceva si sunt oportunitati de a deveni mai buni. Daca ai reusit sa faci asta, atunci a venit momentul sa il accepti complet si sa il inchizi. Te pup! :*

    Apreciază

    1. Georgiana Sabina

      Mersi mult Teo esti o draguta , tocmai de aceea am ales sa scriu despre asta ca sa termin cu acest subiect , ma duc sa duc aceasta cutie plina cu amintiri si sa o inchid intr un sertar si sa arunc cheia , te pup 😘😘😘

      Apreciază

  8. ALEXE MARIA

    O experienta nasoala.Mi-au dat lacrimile cand am citit.
    Din ce ai povestit apreciez foarte mult ca mama ta ti-a fost alaturi.Sa nu uiti asta niciodata si cand o sa fie batrana si o sa ii fie greu sa ai grija de ea.
    Te pup,Georgiana!

    Apreciază

    1. Georgiana Sabina

      Asa i , imi pare rau , da si o apreciez foarte mult si pe tata la fel ca s-a pastrat puternic desi inainte sa intre la mine era sa cada pe jos , pupici :*

      Apreciază

  9. Pingback: De vorbit:Prima sedinta de Bowen

  10. Pingback: Obiectivele lunii martie

  11. Stiu ca ai zis tu ca ai fost in coma, dar abia acum am aflat problema ta. Imi pare rau sa aflu cele intamplate si sper ca intr-o zi sa poti uita aceasta problema. Si eu am o problema de sanatate si am aflat ca nu se poate vindeca. Din boala mea se trece in leucemie si nici nu vreau sa mai citesc sau sa aflu lucruri.
    Vreau sa-mi traiesc viata alaturi de prieteni de familie si sa ma bucur de ce am. Iti doresc multa sanatate si tie

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s