Eu ce faceam?

Bună și bine v-am găsit.

Dacă mă urmăriți de ceva timp, știți că nu obișnuiesc să vorbesc despre relațiile mele aici pe blog, așa că temă pe care am primit-o în cadrul concursului Superblog, mi-a cam dat bătăi de cap.

Lucrurile stau în felul următor, acum ceva timp am avut ocazia să ne alegem o carte scrisă de Sidonia Drăgușanu, urmând să aflăm mai târziu care este tema probei.

Spre rușinea mea, nu auzisem până acum de această autoare, nu știam ce fel de cărți scrie, deși sunt o mare iubitoare de cărți, anul ăsta am citit 14, lucru de care sunt foarte mândră.

Eu am ales Doamna cu ochelari negri, asta pentru că mi-a plăcut cum sună, plus ca fiind vorba de niște nuvele, aveam ocazia să fac cunoștință cu mai multe personaje, să văd mai multe tipologii de oameni, situații și lista poate să continue.

A trecut ceva timp și uite că am aflat care este tema și anume:

Scrieți un articol despre relația de cuplu, între mitul literar și realitatea pe care ați trăit-o voi.

Recunosc că m-am cam blocat, nu știu de ce, dar mi se pare și simplu și complicat în același timp, dar pentru că îmi place să fiu provocată și să mi pun rotițele minții în funcțiune, am spus DA, o fac și pe asta.

Eu personal cred că toate tipologiile de oameni prezentate în cărți sunt aproape de adevăr, până la urmă și autorii trebuie să se inspire de undeva.

Totul pare real, sunt prezentate povești pe care le-aș putea auzii de la o vecină în timp ce ne bem ceaiul.

Dintre toate poveștile pe care le-am citit din carte, pentru că recunosc, nu am apucat încă să o termin, cel mai mult m-a impresionat Batista roșie.

Titlul nu prevestea nimic din ceea ce avea să se întâmple, aici femeia în literatura interbelică este o persoană naivă.

O avem pe Vasilica (Lisse) căreia îi mor ambii părinți și ajunge să se refugieze împreună cu prietena ei cea mai bună la doamna la care lucrau.

Întâlnește un bărbat mult mai în vârstă decât ea, care face o pasiunea pentru aceasta și ajunge să și-o ia drept amantă.

Chiar stăteam și mă gândeam, ce aș fi făcut eu în locul ei, m-aș fi dăruit total unui necunoscut sau aș fi rămas să lupt singură pentru viața mea.

Bineînțeles că atunci erau alte vremuri, alte standarde, nu pot să mi imaginez ce a fost în mintea Vasilicăi când a acceptat să meargă cu acest domn și de parcă lucrurile nu erau deja ciudate, el a trebuit într-un final să o părăsească.

Aș fi crezut că în acel moment o să și revină și poate o să încerce să facă ceva cu viața ei, deja avea apartamentul asigurat, avea bani, putea să încerce să evolueze, nu să se afunde și mai mult devenind iar o amantă, pentru că aceasta între timp începe să aibe o relație cu vărul protectorului ei care a fugit și a lăsat-o.

Vasilica trece prin multe relații din care iese la fel de șifonată, deși bărbații sunt diferiți, toți dau dovadă de accese de superioritate iar ea parcă este acolo pentru ei să le îndeplinească dorințele.

Depinde de ei, nu neapărat financiar cât psihic, din fericire eu și cu Vasilica nu avem lucruri în comun.

Nu vreau să cred despre mine că aș putea lăsa un bărbat să se poarte așa cum s-au purtat ei cu ea.

Dacă să zicem că până la urmă mă îndrăgosteam de un bărbat mai în vârstă, căsătorit și acesta mă părăsea, sunt sigură că aș fi încercat să stau o perioadă la distanță de relații, să încerc să mă pun pe picioare, poate să mi deschid o proprie afacere.

Asta pentru că niciodată nu mi-a plăcut ideea de a depinde financiar de un bărbat, cu toate glumele pe care le mai fac eu uneori cu părinții mei:

„Ei, lasă că mi găsesc eu un bărbat cu bani și numai la restaurant mâncăm”

Sunt sigură că sunt multe fete/femei care se regăsesc în personajul Vasilicăi, care acceptă să fie amante, care acceptă să li se impună anumite lucruri, care sunt duse de nas cu vorba: „O să divorțez și ne căsătorim” și pentru ele îmi pare rău, asta pentru că puțini sunt bărbații care se și țin de cuvânt.

Eu cred că avem multe de învățat din această carte, deși multe persoane preferă să învețe pe pielea lor aceste lecții, pentru acele persoane, atât am de zis: Aveți grijă, Dumnezeu e sus și vede!

Cam atât a fost și pentru azi, voi ați citit ceva scris de Sidonia Drăgușanu?

Aștept să mi spuneți, până data viitoare:

Să aveți o zi superbă!!!

PS: Acest articol este scris în cadrul probelor din Spring SuperBlog 2019!!!

17 gânduri despre „Eu ce faceam?

  1. Nu am auzit de aceasta autoare pana acum dar cred ca o sa aud de ea de acum incolo. Eu sunt foarte diferita de Vasilica si nu as accepta niciodata sa fiu la cheremul unui barbat, pentru ca firea mea independenta nu ma lasa.

    Apreciază

  2. Eu am ales ”Într-o gară mică” și mi-a plăcut foarte mult. Citind articolul tău, realizez că, Sidonia Drăgușanu scrie de fapt din experiența sa în dragoste, căsătorită cu un domn mai mare ca și vârstă, care începuse să o înșele și pe care nu l-a părăsit. Concluzia: mitul literar se regăsește în viețile, realitățile trăite iar viața reală reprezintă subiectul scrierilor litarare.
    Succes!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.